Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 V7 C7 V8 C8 V9 C9 T [V1] ¹ Voi lăuda pe Domnul din inima mea toată, minunile-I voi spune cât gura o să-mi poată! [C1] ² Voi face-n veci din Tine a vieții-mi bucurie, și, Numele Tău, Doamne, cânta-L-voi în vecie! [V2] ³ Vrăjmașii mei dau fuga 'napoi din sfânta-Ți față, ⁴ Tu-mi sprijinești dreptatea și pricina-n viață. [C2] Tu stai pe scaunul slavei să judeci drept, întruna, ⁵ Tu nimicești pe cei răi, și-i pierzi pe totdeauna! [V3] ⁶ S-au dus vrăjmașii, nu sunt din ei decât ruine, cetăți ce-s dărâmate pe veci de către Tine! [C3] ⁷ Ei nu mai sunt... dar Domnul în veci împărățește, și scaunul judecății de-apoi și-l pregătește! [V4] ⁸ El fără părtinire va judeca pe-oricare... ⁹ La asupriți dă Domnul în vreme grea scăpare. [C4] ¹⁰ Cei ce-L cunosc pe Domnul se-ncred în al Lui Nume căci El nu părăsește pe cei ce-L caută-n lume. [V5] ¹¹ Cântați-I că-Mpăratul Sionului El este, vestiți printre popoare a slavei Sale veste. [C5] ¹² El pururea răzbună nevinovatul sânge, și-aude nevoiașul ce suferă și plânge. [V6] ¹³ Ai mila Doamne, vezi-mi ticăloșia-n care vrăjmașul meu m-aduce, trăgându-mă-n pierzare. [C6] Din ușa morții ia-mă să scap de la pieire ca să mă bucur Doamne de marea-Ți mântuire. [V7] ¹⁴ Ca să vestesc de-a pururi eu laudele Tale, la porțile cetății Sionului, în cale. [C7] ¹⁵ Cad neamurile-n groapa pe care o făcură, piciorul lor se prinde în lațul lor de ură. [V8] ¹⁶ Când Domnul se arată dreptate-n veci lucrează El prinde răii-n lațul ce singuri îl așează... (oprire) [C8] ¹⁷ Cei răi se-ntorc cu toții la-a morții locuință, popoarele ce uită a Domnului credință. [V9] ¹⁸ Câți n-au noroc pe lume uitați nu au să fie săraci, nădejdea voastră nu piere pe vecie! ... [C9] ¹⁹ O, scoală, Doamne - omul să nu se prea încreadă la judecată lumea în fața Ta să cadă. [T] ²⁰ Aruncă Tu-n ei groaza ca toți în veac să știe că nu sunt decât oameni că sunt nimicnicie. (oprire)