Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 [V1] ¹ Pleacă-Ți Doamne-urechea la cuvântul meu, și auzi suspinul lacrimilor mele. ² Ia aminte, Doamne, sfinte Dumnezeu, căci la Tine-nalț eu ruga-n ceasuri grele! [V2] ³ Dimineața, Doamne, glasul să-mi primești, căci din zori mă rog și-aștept a Ta-ndurare ⁴ Tu ești Domnul care ce-i rău nu iubești, cel rău niciodată loc cu Tine n-are. [V3] ⁵ Și nebunii nu pot niciodată sta în a ochilor Tăi sfânt-apropiere, Tu urăști pe cei ce calcă voia Ta, câți fac fărdelegea numele le piere. [V4] ⁶ Tu îi pierzi pe-aceia care-s mincinoși - că-n veci gura-Ți sfântă Adevărul spune - și-i urăști pe-aceia care sunt setoși de vărsări de sânge și de-nșelăciune. [V5] ⁷ Dar eu după marea îndurare-a Ta, voi putea să intru-n casa Ta cea mare, și cu frică-n sfântu-Ți Templu voi putea să-Ți aduc smerit, sfânta mea-nchinare. [V6] ⁸ Tu mă-ndreaptă, Doamne, pe-al Tău drum plăcut din pricina celor ce vrăjmași mi-s mie, netezește-mi calea ce am de făcut pentru pașii mei spre Sfânta-mpărăție. [V7] ⁹ Căci nimic în cei răi nu-i adevărat, numai răutate inima lor are, e-un mormânt gâtlejul lor nesăturat și pe limbă-au numai vorbe-nșelătoare. [V8] ¹⁰ Fă-i căzuți prin însăși sfaturile lor, și lovește-i Doamne, ca pe cei de vină, că-mpotrivă-Ți dânșii fac mereu sobor, prăbușiți să cadă-n ura lor deplină. [V9] ¹¹ Că atunci cei ce-n Tine credincioși vor fi, ocrotiți de Tine-avea-vor bucurie, celor care sfântul Nume-Ți vor iubi, Tu le vei fi dulce, sfântă veselie. [V10] ¹² Tu binecuvânți pe cei neprihăniți, i-nsoțești cu-a Ta bunăvoință mare și-n veac ei de Tine Doamne-s ocrotiți, ca înconjurați de-un scut de apărare.