Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 [V1] ¹ O, răspunde-mi când strig, Domnul, neprihanei mele, scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele, /: Doamne-ai milă ascultă-mi ruga strâmtorării grele! :/ [V2] ² Până când, o, fii ai lumii, slava-mi veți huli-o, până când deșertăciunea oare veți iubi-o, /: cât veți mai umbla-n minciună, cât veți mai iubi-o? :/ (oprire) [V3] ³ Să știți că ales-a, Domnul, om iubit pe care îl păstrează și-i arată marea-i îndurare! /: Domnu-aude când spre Dânsul strig - și-mi dă-ndurare! :/ [V4] ⁴ Vă cutremurați cu groază de păcătuire, spuneți-vă asta-n inimi seara la-adormire, /: și tăceți apoi... în patul vostru de-adormire. :/ [V5] ⁵ Domnului s-aduceți jertfă pururea curată, și-n puterea Lui vă-ncredeți pentru viața toată! /: O, încredeți-vă-n Domnul, pentru viața toată! :/ [V6] ⁶ Mulți zic: cine-o să ne-arate nouă fericirea? Eu spun: Tu ne-aduci o, Doamne, nouă strălucirea, /: fața Ta răsară, Doamne, peste noi lucirea. :/ [V7] ⁷ Tu-mi dai inimii mai multe stări de bucurie decât lor când le rodește grâul pe câmpie, /: rodul vinului în viță, grâul pe câmpie. :/ [V8] ⁸ Eu mă culc și-adorm o, Doamne, liniștit și-n pace, împăcarea Ta deplină fericit mă face! /: Fericită locuința pacea Ta mi-o face! :/