Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ¹⁵ Tu știi tot, o, Doamne, nu uita de mine, scapă-mă de cei răi, căci mă-ncred în Tine. Pentru-a Ta răbdare viața nu-mi lua, nu uita că sufăr din pricina Ta. [V2] ¹⁶ Ți-am primit în mine sfintele-Ți cuvinte, mi-au fost bucuria inimii, fierbinte, căci dup-al Tău Nume sfânt am fost numit, Doamne, Dumnezeul Oștilor, slăvit. [V3] ¹⁷ N-am stat cu mulțimea să petrec vreodată, n-am vrut veselia lor cea vinovată. M-am temut de Tine și de-o parte-am stat singur - c-al meu suflet îmi era-ntristat. [V4] ¹⁸ Pentru ce durerea nu se mai sfârșește, de ce oare rana nu-mi se lecuiește? Să-mi fii, oare, mie un izvor secat? - Nu, căci Tu ești Domnul cel adevărat!