Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] ⁶ Doamne, mi-e rușine, fața către Tine-a ridica, pentru-a noastră fărdelege care-i multă și e grea. [C1] Căci ni s-a-nmulțit păcatul, și pe față, și-n ascuns, greu apasă-asupra noastră, pân-la ceruri a ajuns. [V2] ⁷ Din strămoși și până astăzi, am fost foarte vinovați, pentru-a noastre rele fost-am la vrăjmașii noștri dați. [C2] ⁸ Domnul, Dumnezeul nostru, de noi totuși s-a-ndurat, și pe câțiva din ai noștri cu viață i-a scăpat. [V3] El, în locul Lui sfânt, nouă adăpost ne-a pregătit, să ne lumineze ochii, s-avem loc de odihnit. [C3] ⁹ Căci suntem în grea robie, dar El tot nu ne-a uitat, chiar prin cei vrăjmași ai noștri ne-a-ntărit și ajutat. [V4] ¹⁰ Acum, ce să zicem, Doamne, după tot ce ne-ai făcut? Din poruncile-Ți slăvite, noi niciuna n-am ținut. [C4] ¹³ Totuși, după ce Tu, Doamne, pentru toate ne-ai iertat, și i-ai izbăvit pe-ai noștri într-atât de minunat, [V5] ¹⁴ cum să-ncepem iar păcatul, să-Ți călcăm Cuvântul Tău? - Nu ne-ai pedepsi atuncea cum am merita, de rău? [C5] ¹⁵ Doamne, noi suntem acuma robii care-am mai scăpat, rușinați plecăm spre Tine capul nostru vinovat.