Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ⁵² Căci Domnul, pe cei tari, din scaunele lor, lovindu-i i-a-ntors în uitare, /: și-n marea Sa milă, smeriților Săi cinstire le-a dat și 'nălțare. :/ [V2] ⁵³ O, El satură-astăzi pe cei flămânziți, cu tot ce mai bun este-n țară, /: și-a scos pe bogații cei nelegiuiți cu mâinile goale, afară. :/ [V3] ⁵⁴ Căci Domnul cu milă-a venit ajutor la robul Său umil, Israel, /: adusu-Și-a Domnul aminte că-a spus de-ai Săi că se va îndura El, :/ [V4] ⁵⁵ precum promisese l-ai noștri părinți când vremea-ndurării-o să vie /: lui Avraam și-ntregii lui seminții, Lumina și slava-n vecie... :/