Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ⁶ Rătăciți eram ca oile pierdute, fiecare își vedeau de drumul lor, însă Domnul a făcut a fi căzute peste El pedeapsa relelor făcute /: și nelegiuirea noastră-a tuturor. :/ [V2] ⁷ Când a fost în asuprire și-n durere, a tăcut și gura Lui cuvânt n-a spus, ca un miel pe care-l duce la tăiere, ca o oaie mută-a arătat tăcere, /: gura Lui nu s-a deschis... a fost supus. :/ [V3] ⁸ A fost dus sub apăsări și judecată, dar câți oare din acei din vremea Sa au crezut că viața Lui a fost luată, și lovit de-această moarte-nfricoșată, /: pentru vina ce poporul meu avea? :/ [V4] ⁹ Groapa Lui a fost cu-a celor răi săpată și mormântul la un loc cu cel bogat, deși El nu săvârșise niciodată niciun rău, și-n gura Lui nevinovată /: niciun vicleșug nicicând nu s-a aflat. :/