Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ¹⁵ De acuma voi umbla în umilință, pân-la capătul vieții voi umbla. După ce-am fost încercat prin suferință, ¹⁶ Doamne, numai prin a Ta bunăvoință de viață ne putem noi bucura. [V2] Doar prin ea mai pot avea și eu suflare, sănătatea și viața dându-mi dar, ¹⁷ o, dar chiar și suferința mea cea mare îmi era spre mântuire și scăpare, căci Tu-ai vrut ca să mă scoți din groapă iar. [V3] Aruncatu-mi-ai păcatul de la Tine, ¹⁸ căci nu moartea și nu morții-Ți vor cânta, nici acei ce locuința morții-i ține, căci ei n-au credința și nădejdea-n bine, ¹⁹ ci cel viu, da cel viu Te va lăuda. [V4] Și Te va slăvi, o, Doamne, ca și mine, fiilor credincioșia Ta spunând... ²⁰ Tu ne-ai mântuit - de-aceea, pentru Tine vom cânta mereu cântările-Ți divine, în locașul slavei Tale petrecând...