Vali Pentea Sava V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] Afară e noapte şi e pustiu; Cerul de toamnă târzie Şi ceaţa în jur s‑a lăsat. O linişte sumbră ca de mormânt Pare s‑ascundă în spatele ei Un trist adevăr. [V2] Vestea primită m‑a îngrozit, Sufletul meu de o spaimă cumplită Deodată s‑a umplut. Trupul începe să tremure tot, Caut cu privirea o mână întinsă Un ajutor. [V3] Umbrele morţii în zare apar Şi văd cum se‑ndreaptă spre casa mea. Le văd tot mai clar; Aş vrea să le‑opresc, din drum să le‑ntorc; Dar văd neputinţa‑mi, si‑ncep să strig O, Doamne, nu pot! [V4] Dar stau în genunchi în faţa Ta, Tu, Cel ce‑mi eşti Tată Şi mi‑ai dat credinţa, ascultă‑mă! Mai lasă viaţă soţului meu, Ştiind că la Tine acest lucru Nu, nu este prea greu. [V5] Îndură‑Te, Doamne, şi fă o minune Să pot s‑o proclam oriunde în lume. Să ştie tot omul că‑n mâinile Tale E viaţa şi moartea: „Ascultă‑mă Doamne! “ [V6] Nimeni sub soare nu poate ca Tine Să vindece răni, dureri să aline; Tu eşti Dumnezeu. De‑aceea mă plec cu toata fiinţa Şi încă o dată, te rog, „Ascultă‑mă Tată! “