Daniel Hîrtie V1 C V2 C V3 C [V1] Adeseori pe a vieții cărare Rămas am, Doamne, singur, părăsit, S au depărtat de mine acei prieteni Ce eu credeam, Isus, căci m au iubit. Când viața mea era tot mai senină, Pe lângă mine mulți s au adunat, Dar când veni va, Doamne, încercarea S-au dus, Isuse, singur m au lăsat. [C] Dar Tu, doar Tu, o, numai Tu, O mână mi ai întins, Părinte, Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu, Prieten mi ai rămas Isus pe drum nainte. [V2] Adeseori plângeam în disperare Și nimeni Doamne nu m a mângâiat, Doar Tu mi ai dat o caldă sărutare Și alinare n suflet mi ai lăsat. Doar Tu Isuse ai rămas același Prieten bun la bine și la greu, În lumea asta nimeni nu i ca Tine Să poată mângâia sufletul meu. [V3] Când nopțile mi erau tot mai amare Și ochii mei Isuse lăcrimau, Tu te ai oprit la patul meu o, Doamne, Căci rănile din suflet mă dureau. O, cum să nu îți cânt iubirea Ți mare O, cum Iubitul meu să nu Te laud? Căci Tu mi ai fost tovarăș pe cărare Te aștept în fiecare zi Te caut.