Anonim V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Adeseori eşti trist şi–ai vrea să afli, Al suferinţei drum, când s–a sfârşi? Şi–ai vrea să ştii cea mai adâncă taină: „Ah, oare când, Isuse, vei veni? “ /: Să nu disperi, să nu disperi! El va veni, te–a duce–n cer, Şi vei uita suferinţa, El fruntea ţi–o va–ncorona. :/ [V2] Părea adeseori că luntrea vieții, Nu va putea ajunge pân’ la mal, Când valurile îţi păreau că–neacă, Credinţa, mântuirea ta prin har. /: Să nu mai crezi că eşti uitat! Isus, din valuri, te–a salvat, Tu te zbăteai ne–ncrezător, Dar Domnul este–ndurător. :/ [V3] Când ţintă–ai fost săgeților amare, Pe drumul tău s–au presărat doar spini, Amarul ţi–a–ncolţit adesea–n suflet Şi n–ai avut durerea cui s–o spui. /: Isus şi–atunci te–a înțeles, Şi lacrimile ţi–a cules, O, pace ţie, călător! Cu Domnul eşti învingător! :/ [V4] Dar, în curând, s–a termina şi drumul, Al suferinţei drum se va sfârşi, Nu îţi va fi lupta o veşnicie, Ci scurte–ţi vor fi zilele de chin. /: Ce vei primi acolo sus, Nu sunt cuvinte–aici de spus, Dar fericirea–ţi va ținea, Cu Isus în veci, pururea! :/ [V5] Fii tare, deci, şi întăreşte–ți pasul, Pe–al veşniciei drum să–naintezi, Îmbărbătează–ţi inima dar, frate, Şi, tot mai mult, pe Domnul să–L iubeşti! /: Şi–acum, la încheiere–ţi spun: Să nu te mai opreşti în drum, Şi trist, tu frate, să nu fii! Domnul, în curând, va veni! :/