Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Bate vânt de necredinţă peste arsu-ntins pământ, și cu falsa lui ştiinţă toarnă beznă și frământ! [C] Necredinţa-ngheaţă viaţa și-o preface în fărâme. Nimeni nu-i mai vede faţa înnegrită-n fum de lume. Doamne-acoperă-mă-n Tine, să nu-ngheţ când vântul vine! [V2] Omul doborât priveşte numai ce e jos sub el, și se zbate, se trudește să se scoale în vreun fel! [V3] Necredinţa-l ţine-ntruna rob cu lanţuri mii legat, să nu vadă cum minciuna îl îneacă în păcat! [V4] Necredinţa-i drum spre moarte, cine-o ia acum ca ghid, cu promisiuni deşarte face înspre ceruri zid! [V5] Doamne-n mila Ta bogată scapă-i pe acei ce cad în capcana blestemată: necredinţa, duh de iad!