Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Pe Tine să Te scoat-ar vrea, Isuse, din fiinţa mea și diavolul - cu tot ce-i el şi lumea cu-al ei duh şi fel, și carnea mea - cu lupta ei şi-al slăbiciunilor temei. Dar sunt al Tău și Tu mă ții în Tine-ascuns pe veşnicii! Și nu mă laşi, și nu mă laşi, să fiu înfrânt de cei vrăjmaşi! [V2] Cuvântul Tău ei vor să-l spun, dar lui deloc să mă supun; să-mi fie doar podoabă-n grai, să nu-l arăt lumină-n trai; să nu-l am spadă-n lupta grea, ci să-l arunc-napoia mea. Tu, Doamne, totul ştii şi vezi, eu sunt al Tău și mă păstrezi! Tu nu mă lași, Tu nu mă laşi să fiu înfrânt de cei vrăjmaşi! [V3] Isuse, vreau cum Tu mă vrei, să-mi fie voia-Ţi sfânt temei, să n-aibă diavolul nimic în mine-n ce trăiesc, sau zic, nici lumea cu-ale ei minciuni, nici carnea mea cu slăbiciuni. Ci Tu, Isus, să-mi stăpâneşti fiinţa-ntreagă cum doreşti, şi să nu laşi, şi să nu laşi să fiu înfrânt de cei vrăjmaşi!