Consonantis Junior V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 C5 [V1] În Scripturi am privit și în duh mi-ai șoptit Pilda Ta s-o ascult cum ai spus-o demult. Îmi vedeai inima ce în ea se-ncredea, Și-al meu gând înălțat cu dispreț îmbrăcat. [C1] Mi-ai vorbit despre oameni ce-au vrut să se-nchine, Și-a lor rugăciune la templu-i ducea; Iar un învățat și-un om apăsat Ca pildă-nainte din nou mi i-ai dat! [V2] În al rugilor ceas, în picioare rămas, Fariseu-nvățat ruga și-a înălțat. Plin de sine spunea cât de multe făcea, Aducând mulțumiri cu trufie-n priviri. [C2] Mulțumea că e altfel decât ceilalți oameni În care păcatul adânc stăpânea, Și-n inima sa îi disprețuia, Căci mult mai presus decât ei se vedea. [V3] Cu privirea-n pământ și cu duhul înfrânt Bietul vameș stătea, ochii nu-și ridica. Se lovea doar în piept, 4. și rostea cu regret: „Păcătos cum sunt eu, milă-Ți cer Domnul meu!” [C3] Tu ai spus mai degrabă că omul acesta A fost socotit neprihănit, Căci fi-va-nălțat capul plecat, Dar fi-va smerit cel ce-n duh s-a mândrit! [V4] Rușinat și înfrânt, cu privirea-n pământ, Recunosc că-s și eu ca acel fariseu. Văd acum că-s sărman, nici un merit nu am. Păcătos cum sunt eu milă-Ți cer Domnul meu! [C4] Mă gândeam că sunt altfel decât ceilalți oameni Da-n inima-nfrântă păcatul rodea, Că-n duh nesmerit, am disprețuit Pe-acei pentru care pe lemn ai murit! [C5] Ca o haină mânjită sunt faptele mele, Oricât de frumoase și bune-ar părea, Iar neprihănit e-acel ce-a primit, Crezând în Tine, prin har, haina Ta!