Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Când n-ai credință-n Dumnezeu, deşert devine viaţa ta. Cărările ți-s nopți mereu, iubirea-n duh nu-ți poate sta. [C1] Credința-nmugureşte tot ce-i bun în tine ne-ncetat, prin ea virtuțile se pot desface-ntregi și minunat! [V2] Iar adevărului frumos, credința-i face drumul lin, aşa cum l-a adus Hristos, când S-a-ntrupat ca om deplin! [C2] Credința vede-n viitor, și-aude cântece de Sus, pe care-al îngerilor cor le cântă-n graiuri de nespus! [V3] Când n-ai credință-n Dumnezeu, nu știi ce-i dulce, sau amar; priveşti uşorul ca pe-un greu și iei păcatul ca pe-un har! [C3] Credința-i soare la zenit, şi-i cale limpede spre rai: sub cerul ei eşti liniştit. Pe Dumnezeu, prin ea, Îl ai!