Acustic Grup V1 C V2 C V3 C V4 C T [V1] Când tata se roagă, el nu foloseşte cuvinte rostite mereu la amvon; Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte, dar toate sunt altfel, şi vorbe şi ton. Când tata se roagă la dânsul acasă el vine la Domnul cu multe nevoi. Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă mai mult decât toate atunci, suntem noi. [C] Când tata se roagă, în casă-i tăcere. Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas! Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere se-aude bătaia bătrânului ceas. [V2] Când tata se roagă, el basme nu spune; îi ies de pe buze cuvinte fierbinți. Rugându-L pe Domnul să fac-o minune, să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi. Când tata se roagă mereu îşi arată dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept: să nu se mai certe ai săi niciodată, să umble cu teamă pe drumul cel drept. [V3] Când tata se roagă, simţim o putere de sus cum coboară ca un şuvoi. Şi-n inima noastră simțim durere că tatei dureri, îi producem şi noi. Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate, că poate-i şi el uneori supărat. Că nu i se face întruna dreptate, că multe necazuri spre el se abat. [V4] Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă, suspină şi geme, şi cere-ajutor. Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă mă-ntreb de-i acesta un lucru uşor? Da, tata se roagă! Deşi câteodată noi nu înţelegem cuvintele lui. Îi strângem puternic mâna de tată, că alta mai caldă, mai gingaşă nu-i. [T] Ssst... Tata se roagă! Cu zarva e gata! Dar mâine intrând în al Slavei Palat, păstrăm amintirea eternă că tata, o viaţă întreagă cu foc s-a rugat.