Nicoleta Adascălului V1 C V2 C V3 C [V1] Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele! Ușa buzelor să îmi păzească de cuvinte rebele! Vorba-mi fie azi sfințită cu jar sfânt de pe altar, Dreas-apoi cu multă sare și-mbrăcată cu mult har. [C] :/ Să ridic pe cel căzut printr-o vorbă înțeleaptă Să-l ajut prin sfatul meu să mai urce înc-o treaptă Fă rostirea mea să fie ca un fagure de miere Iar prin Duhul Tău Cel Sfânt să zidesc plin de putere :/ [V2] Limba mea să aducă vindecare-n jurul ei Când lovește neputința și când anii-s tot mai grei Dă-mi, Te rog, înțelepciune ca să știu când să vorbesc Sau prin fapte în tăcere, să'ntăresc și să iubesc! [V3] Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele! Mistuie din mintea mea toate gândurile rele! Căci la semănat socot' că există o Sfântă Lege: “Tot ce semeni într-o zi, negreșit vei și culege!”