Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Prilej de poticnire să nu fiu la nimeni, Doamne, niciodată, când trec pe-al lumii arzător pustiu. E ruga mea înflăcărată! [C] De viaţa mea, de vorba mea, să nu se poticnească nimenea! Păstrează-mă în Tine necurmat, să fiu, o, Doamne-aşa cu-adevărat! [V2] Jur împrejur deplin să pot veghea asupra gândurilor mele, şi-n vreme bună și în vreme rea, să fiu curat în toate cele! [V3] Şi ochii înspre cerul Tău să-i ţin, lumina Ta deplin s-o vadă, să pot avea un trai tot mai divin, şi-o mai îmbelşugată roadă! [V4] În toate să Te-nalţ pe Tine clar, să Te cunoască orişicine; prin Duhul Sfânt îmbracă-mă cu har, ca voia Ta s-o-nalț mai bine! [V5] Prilej de poticnire-n nici un fel, ajută-mi, Doamne, totdeauna, la nimeni să nu fiu, ci sfântul Ţel, să-l ţin - e ruga mea cea una!