Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 T [V1] Am semănat sămânţa Ta cu lacrimi şi neobosit; am vrut să-ndestulez cu ea pe cel flămând şi chinuit. Nu m-am oprit din lucrul Tău, ci am sporit, prin har, mereu, oricât s-a-mpotrivit cel rău, punându-mi stânci în drumul meu. [V2] Săgeţi aprinse mi-a trimis, cu arcul lui ucigător, să fiu străpuns, să fiu ucis, să pier din ochii tuturor. Mi-a pus și nume ca din iad: dărâmător de adevăr, și curse mi-a întins, să cad în hău, din tălpi și pân-la păr. [V3] Am semănat sămânţa Ta, Isuse dragul meu, Isus! Prin ea să fii-nălțat aşa cum Tu doreşti: mai clar, mai sus! Şi vreau s-o semăn ne-ncetat, cât voi putea rosti cuvânt, să știe toţi cu-adevărat, că ea-i Cuvântul Tău preasfânt! [T] Și-n toate, Tu să fii slăvit, Isusul meu, Isus iubit!