Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Cuvântul ce, Doamne-l rostesc, să fie ecoul preasfânt /: a tot ce rostești Tu ceresc, prin viul și sfântul Cuvânt! :/ [V2] Dar știi că din mine nu pot să-Ţi semăn Cuvântul divin, /: de nu-mi umpli Tu vasul tot cu-al Tău adevăr cristalin! :/ [V3] Atinge-mi Tu gura mereu, prefă-mi-o, prin har, în izvor /: de apă-a Cuvântului Tău, ca viaţă să dea tuturor! :/ [V4] Eu ruga mi-o-ndrept necurmat, spre Tine, Stăpâne Slăvit, /: prin toate să-ţi fiu mai curat ecoul Tău clar şi sfinţit! :/