Denys Laurenciuc V1 B C V2 B C V3 B C [V1] Spunea Isaia odată prin Duhul, Că nu ai nimic la-nfățișare plăcut Doar brazdele iubirii îți acoperă trupul De câini, din iubire, Ți-ai lăsat chipul rupt Tu Mielul tăcut. [B] Și totuși profeții în laude Îl strigă Că nu-i om mai vrednic, mai sfânt, mai frumos Că nu e în lume vreo pană de-aripă Să-Ți semene Ție rănite Hristos! [C] Mi-e fața întoarsă când chipu-Ți zăresc Și duhul din mine mă face să plâng Să strig printre lacrimi, să-ți spun: Te iubesc! Că nu mai e altul ca Tine În cer și pe pământ! [V2] Spunea Isaia odată prin Duhul, Că nu atragi privirea când ești văzut, Și mulți n-ar privi spre Tine vreodată Când Te văd pe cruce de lacrimi umplut Pe Tine Mielul tăcut! [V3] Rănile acelea și eu le-aș dori În inima mea adânc să le port Să strige ologii, cei ce m-ar privi În el strălucește: Hristos Savaot! În mine, Cerul tot...