Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Doamne, Tu, cu ochiul milei, îmi privești a mea fiinţă; /: știi când m-alipesc de ţărnă, și mă zbat în neputinţă! /: Dar la Tine e puterea sfântă, care mă ridică; scapă-mă, Te rog, din starea ce mă-ndoaie şi mă strică! [V2] Căci din slăbiciune, astăzi iar m-am alipit pe cale, /: c-o neputincioasă mână, de gunoaiele din vale! :/ Curăţește-mă și du-mă pe-nălțimi de soare pline, ca-n a Ta lucrare sfântă, să Te foloseşti de mine! [V3] Doamne, cât de alipită mi-ar fi viaţa de ţărână, /: Tu poţi să mi-o smulgi, și Ţie alipită să rămână! :/ Și prin noul har ce-mi dărui, să Te laud mai fierbinte, și mai veghetor, prin lume, să-Ţi jertfesc cântări mai sfinte!