Felicia Damian V1 C V2 C V3 C [V1] Tu, călător spre infinit, adeseori te-ai poticnit De-obstacole ce s-au ivit, de stânci și spini, De ți-a părut că-i mult pre greu, Tu să nu uiți că-n drumul tău, Din cer te vede Dumnezeu, chiar când suspini! [C] /:Chiar dac-ar fi să plângi mereu pe calea ta, Isus e-aproape și te poate mângâia, De brațul Său vei fi păzit și apărat și binecuvântat! Să nu te temi când ai ca tată pe Isus, El te iubește de-orice lucru mai presus, Când voia Lui o faci mereu în orice zi, El te va ocroti! El te va ocroti! :/ [V2] Când pieptu-i plin de răni adânci Și pentru cei pierduți tu plângi, El mângâiere-ți dă atunci prin harul Său! În casa Lui te-a așeza, Vei locui pe stanca Sa, Și mântuirea ți-o va da, El, Dumnezeu! [V3] Atunci când ești pre obosit Și de cei dragi te simți lovit, Ți-e prieten drag, căci te-a iubit Domnul Isus! El nu te va lăsa nicicând, Te va-ntări când mergi plângând, Te va purta să urci cântând, Spre ceruri sus!