Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Cât de sărac îmi e cuvântul, să-ncapă-n el Cuvântul sfânt! Dar, Doamne, fă să sufle vântul cu Duhul Tău spre-al meu pământ. Să mi-l prefacă-n cer și soare, prin mine Tu să biruieşti, și adevăru-n sărbătoare să mă îmbrace - cum doreşti. [V2] Ce mărginită-mi e fiinţa, să-ncapi Tu-n ea, Cel Necuprins! Dar, Doamne, crește-mi Tu credinţa, şi-atunci Te laşi întreg cuprins. Să mă ridici pe culmi divine, spre slava Ta, spre-al Tău folos, să poţi s-aduni oricând, prin mine, pe-ai Tăi din stările de jos. [V3] Știu, Doamne, nu făptura-mi mică, ci harul Tău cel mare-n ea, ce-o stăpânește, și-o ridică, o face tare-n lupta grea. Îţi mulţumesc de starea sfântă în care Tu m-ai așezat! Iubirea mea în veci Îţi cântă: Fii lăuadat, fii lăudat!