Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Tu Sfințitoru-oricărui început, sfințește drumul care-mi naște gândul. Să aibă adevăru: Tău ca scut, și harul Tău, o, Doamne, priveghindu-l. [C] Doamne, Doamne-ascultă rugăciunea mea, căci poartă voia Ta în ea! [V2] Iar gându-mi să se-mbrace în cuvânt, cuvântu-mi să se facă albă faptă, ca să-Ți înalțe Numele Tău sfânt și să arate Calea Ta-nțeleaptă! [V3] Te rog, o, Dumnezeul meu cel bun, să nu-mi lași liberă nicicând ființa, ci orice gând în toate să-l supun voinței Tale, ca să-mi crești credința! [V4] Fii Tu-nceputu-oricărui gând al meu, și Tu sfârșitul lui, cu rod și soare, din toate Tu să ai folosul greu acum și în eterna Sărbătoare!