Sorina Criveanu V1 C1 V2 C2 [V1] Când fulgii de zăpadă, cad în inima mea, Când se-aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea. Mi-amintesc cât de mult, un copil venit din cer, Căuta un locaş să Se nască în el, Însă nu s-a găsit nici o casă, nici un loc pentru El. Ce trist adevăr răsună-n inima mea: Că, deşi a venit nu să ceară, ci să dea, N-am găsit nici măcar un loc pentru El! Doar un staul sărac în noaptea cu ger, Doar o iesle departe de suflet, departe de cer. [C1] De aceea ’nalţ dorinţa mea, s-ajungă la cer Şi prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer! Aş schimba, de-aş putea, istoria Ta Şi-n loc de staul, Ți-aş da inima! [V2] N-au fost zâmbete, Căldură şi nici pânză de-nfăşat, Nu Te-au alintat prietenii şi nici locul curat. Doar străini, călători, cercetând profeţii Şi păstorii săraci au ştiut că vei veni, Şi cu tot ce-au avut, Ei la Tine-au venit, în faţa Ta. Doar un staul, doar o iesle pentru Tine am avut, Însă Tu ai primit-o şi-n ea Te-ai născut. Ce iubire să primeşti, să transformi, să iubeşti Şi-n ea Tu să pui multe daruri cereşti! Niciodată eu nu voi uita ieslea Ta! [C2] De aceea ’nalţ dorinţa mea, s-ajungă la cer Şi prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer! Aş schimba, de-aş putea, istoria Ta Şi-n loc de staul, Ți-aş da, Ți-aş da... Iubire fără margini eşti, Copil minunat! Căci durerea-n speranţă doar Tu ai schimbat! Cât voi fi pe pământ şi cât voi exista, Mereu aş vrea să Îţi cânt iubirea Ta!