Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 T [V1] Ce lumină neumbrită te-nsoţeşte ne-ncetat, când pe calea preasfinţită tu păşeşti cu-adevărat! Dar ce noapte-ntunecoasă te cuprinde-atuncea când mergi pe-o cale păcătoasă și în faptă și în gând! [V2] Ce netulburată pace stăpânește duhul tău, când Hristos din tine-Și face Templu pentru Duhul Său! Dar ce neagră vijelie clocoteşte-n viața ta, când păcatul te îmbie și-i asculţi chemarea sa! [V3] Ce adâncă fericire, prin credință, tu trăieşti, de te-ai dat în stăpânire Domnului, ca să-I slujești! Dar ce chinuită stare arde-n pieptul tău supus patimii în grea vâltoare, și de focul ei răpus! [T] Ce lumină neumbrită te-nsoțeşte ne-ncetat, când pe calea preasfințită tu păşeşti cu-adevărat!