Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] A câta oară viaţa lui Hristos aşterne iarăşi flori pe ramuri vechi și cântă rândunelele perechi? Iar tu rămâi tot mort, tot neguros. [C1] A câta oară slava lui Isus aduce iar zambile şi cicori un Rai ce-mparte veșnic noi fiori? Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus. [V2] A câta oară spunem: A-nviat! Și El, Cel viu, în zbor de ciocârlii, te-aşteaptă iar între ai Lui să vii... Iar tu, tot sub povara de păcat. [C2] A câta oară, în lumini de gând, El vine iar, ca vântul printre brazi? Și tu nu strigi: Rabuni! Și nu cazi ca să-I cuprinzi picioarele plângând. [V3] A câta oară seara spre amurg, tu vezi către Emaus un străin, un om ciudat, cu chip de lacrimi plin? Şi nu știi pentru cine I se scurg. [C3] A câta oară în cămara ta, prin uşa ferecată cu zăvor, străbate iar divinul Salvator? Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea. [V4] A câta oară, ca să-ţi dea dovezi, te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nţelept, ci pune-ţi mâna-n rana Mea din piept! Iar tu ţi-astupi şi ochii şi nu vezi. [C4] A câta oară El așteaptă blând, cu pâini și pește, ca pe-un ucenic? Iar tu iei hrana şi nu spui nimic. Cât vrei să te mai rabde? Până când? [V5] A câta oară, ziua, spre Damasc, se-arată o lumină-n jurul tău? Iar tu alergi mai crâncen şi mai rău să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc. [C5] Nu înţelegi că totuşi într-o zi, Îl vei vedea... când va zbura spre cer? Şi noi vom fi cu El... iar tu stingher. O, vino astăzi, nu mai zăbovi.