Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Nu adevărul sfânt să-l duci pe vechea ta cărare, ci tu pe calea lui s-apuci cu duhu-n închinare. [C] Adevărul te vrea adevăr nu făcut, ci născut dintru sine. Să arăţi frumuseţea-i de cer limpezită și-ntreagă în tine! [V2] Nu adevărul sfânt să-l faci să zic-aşa ca tine, ci tu, deplin, să te îmbraci cu el spre orişicine. [V3] Nu adevărul sfânt să-l iei păstor la ale tale, ci toate să le lași, de vrei părtaş comorii sale. [V4] Nu adevărul sfânt să-l ţii podoabă în vorbire, ci tu-nlăuntrul tău să fii pătruns de-a lui trăire. [V5] Căci Dumnezeul cel Preasfânt, El, Adevărul veşnic, pe tine adevăr ne-nfrânt te vrea - să-I fii tu sfeşnic!