Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Te laud, Doamne, cu iubirea ce Tu mi-o torni în inimă mereu, prin ea să-și aibă zămislirea cântarea laudei în duhul meu! [C] Te laud, Te laud, Te laud necontenit, Te laud, Te laud, o, Domnul meu, în veci slăvit! [V2] Când mă aplec la rugăciune și-o izbăvire-ncerc să-Ţi cer cu jar, pe limba mea atunci Tu pune întâi al laudei smerite har! [V3] Doar lauda ce-o-nalţ spre Tine, din dragostea ce Tu, prin Duh, mi-o dai, va fi îndemn spre orişicine să-Ţi-nalţe laudă în duh și-n grai! [V4] Te laud, Doamne, cu iubirea și cu credinţa și nădejdea-n veac, aceasta-mi este-acum menirea: să Te ascult, să-Ţi cânt, să-Ţi fiu pe plac!