Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] A-mele căi sunt toate naintea Ta mereu, Tu îmi cunoști adâncul, o, Dumnezeul meu! De Faţa Ta vreodată eu nu pot să m-ascund, Tu-mi luminezi fiinţa în tainicu-i afund. [V2] De-aceea azi spre Tine, prin rugăciune vin smerit, în pocăinţă, ca Ție să mă-nchin. Te rog, pe înălţimea sfinţeniei întreg să mă ridici- și voia cea una s-o-nţeleg! [V3] Să nu mai pot cu gândul, sau fapta să m-aplec la cele de pe margini, prin faţa lor când trec. Ci drumul Tău-nainte să-l ţin, spre slava Ta, Cuvântul sfânt şi veşnic curat să-l pot purta! [V4] Mă odihnesc în harul ce Tu mi l-ai adus, din cerul slavei Tale, prin Fiul Tău, Isus! Şi-n cel ce-mi vei aduce, nădăjduiesc deplin, la sfânta Lui venire. Să fii slăvit! Amin.