Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] La bunătatea Ta alerg, Cerescule Părinte, căci o ispită-n carnea mea și-a-nfipt al morții dinte. Dar rana care mi-a lăsat, Tu poți s-o vindeci iară, și iar să-mi reaprinzi deplin a duhului meu pară. [V2] La bunătatea Ta mi-ndrept întreaga mea ființă, căci numai ea îmi poate da îndemn spre pocăință. Ea mi-ntărește-ai mei genunchi și inima mi-o pune în orice timp și-n orice Ioc în stări de rugăciune. [V3] La bunătatea Ta revin când totul beznă-mi pare, ea-mi reînvie noi puteri să merg pe-a Ta cărare. Slăvit fii Tu, în veci slăvit, Cerescule Părinte, prin bunătatea Ta mereu eu pot s-alerg-nainte.