Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Ce mir ceresc este iubirea, ce sfânt e tot ce-n ea e uns, tot ce-i din ea ne dă sfințirea, tot ce dă ea ne e-ndeajuns. [C1] Cei doi bănuți ai ei ni-e darul mai mult ca sute de averi, un strop al ei ne umple-altarul cu zări de veșnice-nvieri. [V2] Paharul ei de apă rece ne-alină orice foc ascuns, ne-alină setea și ne-o-ntrece și-n toate căpătăm de-ajuns. [C2] Talantul ei câștigă-o sută și-o mie de-alți talanți de preț, o zi cu ea e mai plăcută ca poate anii-ntregii vieți. [V3] Fărâma ei de pâine bună ne satură desăvârșit, și jugul dus cu ea-mpreună, ca orice tron, e mai slăvit. [C3] Ce-nalt Tabor este-al Iubirii, ce sfânt al ei Ierusalim, prin ea-nfiați Dumnezeirii, nu mai întoarcem, nici murim.