Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare, un nufăr alb În amurgul amar, un mărgărit răsfirând lăcrămioare, un crin ceresc răsădit pe-un altar. [C] Iubirea Ta, iubirea Ta ești Tu întreg în ea, iubirea Ta, iubirea Ta. [V2] Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare. Ea-mi umple viața de-un nou înțeles. Am întâlnit-o în zori, pe-o cărare. Dar nu eu, totuși: ci ea m-a cules. [V3] Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare. Lumina ei mă păstrează curat. în gingășia de sfântă ninsoare eu sorb putere să trec ne-ntinat. [V4] Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare. Dar când tresar amăgit de cel rău, atunci pe crinul cu albe petale apar broboane din sângele Tău.