Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Lucrul ce dorește Domnul de la noi, cei păcătoși, e tot ce dorea să facă și acei zece leproși, care după ce primiră vindecarea cea cerească, numai unul se re-ntoarse lui Isus să-l mulțumească. Numai unul și-a dat seama, că strop de recunoștință se cuvine Celui care l-a scăpat de suferință! [V2] Noi, întocmai ca leproșii, nu venim să-l mulțumim Domnului cu-nchinăciune, pentru câte-n dar primim. El ne dă lumină sfântă și căldură de la soare, aerul cel bun și proaspăt, apa cea răcoritoare. El ne-a dat o mântuire sus pe Golgota pe cruce, și ne-a pregătit o cale, care-n ceruri ne va duce! [V3] Căci atunci, din zece oameni, unul tot s-a mai găsit, ce-a venit smerit la Domnul și adânc I-a mulțumit. Azi, din zece mii de oameni, cât pământul nostru-i ține, câți se-ntorc să-I mulțumească și smeriți să I Se-nchine? - În iubirea Ta cea mare, dă-ne-o limpede trezire, Doamne, să-Ți aducem jertfa - fără timp - de mulțumire!