Felicia Damian V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Mă-nchin cu fața în țărână și mă cobor până la pământ, Sunt doar un abur, o fărâmă, dar Tu ești Dumnezeul Sfânt! [C1] O frunză sunt, un praf pe taler, sunt ca un fum în fața Ta, Dar ai găsit cu cale, Doamne, să te cobori și-n viața mea, Altarele-mi sunt dărâmate și jertfa a-ncetat demult, Cântările-s demult uitate-n învălmășeală si tumult! [V2] Zidurile mi-au fost surpate iar porțile au ars de tot, Vasele toate-au fost luate, o, Doamne, simt că nu mai pot! [C2] Un bob de jar în spuza seacă a mai rămas din focul sfânt, Iar lacrimile mi-l îneacă, o, nu îl stinge în pământ, Ajută-mă la dres altarul să ardă bobul meu de jar, Cel care sunt să fie darul adus ca jertfă pe altar. [V3] Zidește-mi zidul dimprejuru-mi, cetate tare Tu să-mi fii, Să-mi fii Tu scutul meu de-apururi și-n vremurile ce-or veni, [C3] Pe-altarul sfânt să nu se stingă al dragostei foc niciodat' Și-n viața mea să se aprindă iubirea – darul minunat, Credința și nădejdea noastră să întrețină focul viu, Iar dragostea să ne-nsoțească pe drumul vieții prin pustiu [V4] Mulți au altare dărâmate, Isus le poate întări, Dă-i bobul tău de jar azi, frate, și nu îl stinge, nu-l feri, [C4] Arată-i ce-a rămas din tine, din focul tău de altădat' Și-atunci când lacrima îți vine, se-aprinde focul minunat, În cercetarea Lui preasfântă te pune iarăși pe altar, Iar harul Domnului te-avântă și-ți dă al mântuirii har.