Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Fii nimănui și cu nimic dator, dar gata să te dărui tuturor, ca pomul ce s-apleacă spre norod cu toate crengile-n belșug de rod. [C] /:Fii tuturor, fii tuturor cu dragoste oricând dator. :/ [V2] Fii tuturor și orișicând deschis, ca o fereastră către paradis, ca zborul unei harnice albini și pe narcise și pe mărăcini. [V3] Fii umbra mult dorită de popas, pentru truditul sub arșiță pas. Și masa-ntinsă, plină orișicând, la care-aleargă sufletul flămând. [V4] Fii cel care te dărui necurmat pentru bolnav, hulit și întristat, cum face-n munte proaspătul„ izvor și pentru lup și pentru căprior. [V5] Numai așa ai să primești în piept fiorul unui mers pe drumul drept, și că încet, dar sigur și tu sui cărarea care duce-n ȚARA LUI.