Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Tot ce-ai Întreba, ți-ar spune marele-adevăr divin despre viață, despre moarte: de-unde sunt - și cum se țin! [C] Dumnezeu, Dumnezeu, El pe toate le-a creat; /: toate spun, toate spun slava Lui de Împărat. :/ [V2] Cum ți-ar spune Răsăritul soarelui, ieșind tăcut, măreția Celui care l-a-ntocmit de la-nceput! [V3] Cum ai auzi-n tăcerea dintre stele și pământ cu cutremur și uimire pașii Lui pe Timp trecând! [V4] Și cum ai simți din toate ce-a fost drept și n-ai văzut, ce-a fost ieri ș- și n-o fi mâine, ce-a fost sfânt - și n-ai crezut! [V5] Și din toate ai pricepe adorând pe Cel Ascuns, cum să mori pentru-nviere și să vezi ce-i nepătruns.