Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Pe cei smeriți îi umpli-ntruna cu apa adevărului frumos și fața lor arată, Doamne, frumsețea chipului Tă luminos. Le țeși veșminte din lumina Împărăției care va veni și-așa-i trimiți pe-ogorul vieții ca lucrul Tău să-l poată împlini. [V2] Pe cei smeriți i-ascunzi în Tine și-i porți ne-nfrânți în orice luptă grea, furtuna doar i-apleac-o clipă, dar cu mai multă roadă-i scoți din ea. Ei urcă treaptă după treaptă cu cât coboară lin spre mai afund și orizonturi nesfârșite li se deschid cu cât ei Te pătrund. [V3] Pe cei smeriți, pe tronul slavei alăturea de Tine îi așezi, un nume nou le scrii pe frunte și-n veac de veac îi binecuvintezi. Din visteria Ta de haruri îi umpli cu comori fără sfârșit, ce sfântă-Ți este răsplătirea, ce sfânt ești Tu, o, Doamne - fii slăvit!