Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C [V1] Nu-mi este-ngăduit oricum să-mi duc viața pe pământ, ci vegheator pe orice drum, sa am sfințenia veșmânt. [C] Căci sunt al Tău, Isus, port numele-Ți frumos și vreau și jos și sus să-l-nalț mai luminos. [V2] Nu-mi este-ngăduit să spun cuvinte ce nu le-ai rosti, Isus, nici lucruri să-mi adun ce Tu nu le-ai putea primi. [V3] Nu-mi este-ngăduit să stau în locuri unde Tu nu vii, și nici de pe pământ să-mi iau ce nu rămâne-n veșnicii. [V4] Nu-mi este-ngăduit să tac când văd aproapele pierind, dar nici vorbind, să fac pe plac vrăjmașilor ce se aprind. [V5] Nu-mi este-ngăduit să schimb Cuvântul Tău, de cum l-ai dat, ci să mi-l fac al vieții nimb strălucitor și-adevărat. [V6] Nu-mi este-ngăduit - o, nu, ce Tu nu Ți-ai îngăduit, ci-n orice timp și loc mă du, Isus, pe drumul Tău sfințit.