Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Atinge-mi gura necurmat, o, Domnul slavei mare, și pune-n ea cu-adevărat Cuvântul Tău cel tare Cuvântul Tău, Cuvântul Tău, Cuvântul Tău cel tare. [V2] Să nu mai pot rosti nicicând cuvintele străine de adevărul Tău, ci blând să spun mereu de Tine. să spun mereu, să spun mereu, să spun mereu de Tine. [V3] Cu flacăra iubirii vii, din stare umilită, să-nalț pe albe armonii Ființa Ta slăvită. Ființa Ta, Ființa Ta, Ființa Ta slăvită. [V4] De jertfa și venirea Ta și slava-Ți necuprinsă, să pot vorbi, să pot cânta c-o inimă aprinsă. C-o inimă, c-o inimă, c-o inimă aprinsă. [V5] Atinge-mi gura, neoprit, și-ntreaga mea ființă, să aibă harul Tău sfințit, prin mine, biruință. Prin mine, prin mine, prin mine, biruință.