Nicolae Moldoveanu V1 B1 C V2 B2 C [V1] Prin arșița pustiei, în vechime, poporul slavei, din robie scos, trecea lovit de-a soarelui asprime. [B1] Și cum striga spre cer acea mulțime, în calea ei ieși misterios o stâncă și-un izvor pe-o înălțime. Și stânca din pustiu era Hristos. /: era Hristos. :/x3 [C] /:Stânca vieții e Hristos :/ slavă Lui, o, slavă Lui! Stânca vieții e Hristos, [V2] Trecură secoli. Și-ntr-o primăvară venea un om sub cerul siniliu, pe-un măgăruș, spre templu, către seară. [B2] Văzând acum o sete mai amară un foc ce-ardea în sufletul pustiu, venea aceeași stâncă milenară să dea din piept izvorul veșnic viu. /: Cel veșnic viu :/x3