Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Nu-i judecător mai drept ca iubirea Ta în mine, ce-mi dă inimii din piept când cântare, când suspine. [C1] Când cântare - dacă țin calea Ta neprihănită, când cel mai amar suspin dac-ascult la vreo ispită. [V2] Când răspund cu pas grăbit, dragostea-Ți din mine cântă; când avântul mi-e slăbit, se-ntristează și frământă. [C2] Când mă duc să mor cu drag, mă sărută-nflăcărată; când mă cruț și mă retrag, mi se-ntoarce rușinată. [V3] Când o pun cea mai dintâi, Îmi străluce ca un soare; când o uit ori o amâi, mă sfâșie și mă doare. [C3] Doamne, fă-mi a ei porunci aspre-n orice căi a mele, căci ea nu-mi dă miere-atunci când sunt vrednic de nuiele.