Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Doamne-n lupta ce-am pornit, prea ades sunt biruit, căci mi-e duhul slab și-i prins /: de-al ispitei laț întins. :/ Dar la Tine când revin, /: aflu iarăși har deplin. :/ [C] Mulțumesc, mulțumesc recunoscător mereu, pentru harul mult și greu. Tu mă scapi de neputință și-mi dai sfântă biruință, /: Domnul meu. :/ [V2] Doamne, pe cărarea mea, prea adesea cad pe ea, căci mi-e sufletul plăpând /: și se-mpiedică-alergând. :/ Dar când vin la Tine iar, /: aflu-n nou izvor de har. :/ [V3] Doamne-n lucrul ce mi-ai dat, prea ades n-am ascultat, căci mi-e trupu-n slăbiciuni /: și-ard în el firești tăciuni. :/ Dar spre Tine când mă-ndrep /: aflu har cât nu m-aștept. :/ [V4] Doamne, mă închin și cânt slavă Numelui Tău sfânt, pentru că slăbia mea /: nu Te poate-mpiedica :/ să lucrezi în mine iar /: tot ce-ai plănuit prin har. :/