Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] Fericită e Nădejdea care ne-a adus Hristos, că la moarte nu-i sfârșitul sufletului credincios. Moartea nu-i sfârșit, ci moartea este doar un prag de-un pas, peste care noi toți trecem către-al doilea sfânt popas. [V2] Că lăcașul nostru veșnic nu-i nici groapa cea de jos și din ea vom fi odată scoși la glasul lui Hristos. Marea Zi a Judecății și-nvierii de Apoi, ne va scoate din morminte pe oricare dintre noi. [V3] Numai unde ne vom duce după-al Judecății ceas, va fi-al nostru-adevăratul și de-a pururea popas. Acolo rămânem veșnic, veșnic, veșnic, veșnic - stând cu Hristos ori cu Satana, cum ne-am vrut de pe pământ. [V4] Vai, ce moarte disperată are cel fără Hristos, el își vede-atunci deodată tot trecutul mincinos. Vede iadul ce-l așteaptă, vede raiul cel pierdut, cum ar ști acum alege, dar zadarnic, a trecut. [V5] Dar ce moarte fericită are cel cu Dumnezeu, pentru el nimic nu-i groază, nici chinuitor, nici greu. După el nu vine moartea, după el vine Isus, ca să-l ia să-l ducă-n locul cel frumos, ce-l are Sus. [V6] Fericită e Nădejdea care ne-a adus Hristos, moartea-i doar un prag ce-l trecem spre Lăcașul luminos, dincoace e suferința, Dincolo-i un veșnic Rai, fericit ești, dulce suflet, ce nădejdea asta ai!