Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Cei ce-odihnesc în Domnul, nici unii n-au murit, ci dorm frumos ca după o muncă fericită. Pe chipul lor cel veșnic e-un zâmbet strălucit, /: lăsat de datoria cu dragoste-mplinită. :/ [V2] Priviți acum, când drumul Ia capăt le-a ajuns, cât de măreț e cerul în care ei intrară în sfintele lor umbre ce soare-a fost ascuns, /: și cât de sfinte urme prin lume ei lăsară. :/ [V3] Nu-ți pese de viață, ostaș al lui Hristos, o clipă nu sta-n cumpăt a ți-o jertfi iubirii, nu-i mausoleu pe lume slăvit și glorios, /: cât cel În care-Și nalță Isus Hristos martirii. :/ [V4] Nu-ți pară rău de moarte, viteaz al lui Isus, căci moartea-i o clipită, dar slava-i nemurire. Nu înaintea morții, ci după ea ți-a spus /: Hristos că te așteaptă a slavei răsplătire. [V5] Cei care mor în Domnul - și pentru El, sunt vii, mai vii ca toți eroii oricăror alte sfere, ei strălucesc pe-ntinsul Întregii Veșnicii, /: cu slava-n care-i nalță Întâia Înviere. :/