Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 [V1] Eu sunt Calea-a spus Hristos, și e sfânt cuvântu-I. De-ai fi cât de ticălos, Eu pot să te mântui. [V2] Calea-i strâmtă, este drept, și ades abruptă, dar ca omul înțelept, /: tu te-avântă-n luptă. :/ [V3] Eu cu tine-s în cuptor, și atunci când sângeri, îți trimit în ajutor legiuni de îngeri. [V4] Tu doar drumul care-l știi ne-ntinat păzește-l, căci Satan din veșnicii /: să înșele-i meșter. :/ [V5] Alte căi de ți-ar părea pure - de omături, tu rămâi pe calea Mea, nu călca alături. [V6] Că din câte-atât te cer de întotdeauna, calea care duce-n cer /: nu e decât una. :/ [V7] Eu sunt calea și-mi ești drag, de aceea stărui; Nu mai zăbovi în prag, viața vreau să-ți dărui. [V8] Vino astăzi, cât mai vrei lacrima, necazul, anii să ți-i facă grei, /: și-ntristat obrazul? :/ [V9] [: Vino-acum cât mai e timp, și-nnoiește-ți traiul, și-ai să ai pe veci în schimb /: între îngeri raiul. : /:]