Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Când Te-ai plecat spre noi, Isuse, ai vrut ca să putem spera, /: că ridicându-ne pe vârfuri, putem atinge talpa Ta. :/ Isus, Isus, Isus, Isus, putem atinge talpa Ta. [V2] În cea mai îngerească clipă noi ne-am nălțat abia atât /: cât Tu în cea mai omenească spre noi, mai mult ai coborât. :/ Isus, Isus, Isus, Isus, spre noi mai mult ai coborât. [V3] Cu ce-avem mai ceresc în fire atunci parc-am atins ceva /: din ceea ce-a putut să fie mai pământesc în firea Ta. :/ Isus, Isus, Isus, Isus, mai pământesc în Firea Ta. [V4] Dar haru-atingerii slăvite ne-a străbătut cu-acei fiori, /: ce ne-au cuprins pe veci în Tine, făcându-ne nemuritori. :/ Isus, Isus, Isus, Isus, făcându-ne nemuritori. [V5] Minunea Golgotei Divine s-a-nveșnicit deplin apoi, /: - un strop înomenit de Tine ne-a îndumnezeit pe noi. :/ Isus, Isus, Isus, Isus, ne-a îndumnezeit pe noi.