Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C2 V5 C2 V6 C2 [V1] Un foc, de câte ori se stinge și iar l-aprinzi, când ai folos. - Și-un suflet bun, când lupta-l frânge, să nu-l aprindă iar Hristos? [C] Un miez când iar în coji recade, de câte ori îl scoți mereu. Și-un suflet bun căzut sub roade, /: cum să nu-l scoale Dumnezeu? :/ [V2] Un miel de câte ori se pierde și iar te duci și iar l-aduci. - Iar Dumnezeu să lase oare pierdut, pe-un suflet bun de-al Lui? [C2] Cel bun de câte ori să cadă, de-atâtea ori se scoală iar, că celui fără de prihană, /: Hristos i-arată-un veșnic har. :/ [V5] Spre orice om nespusă milă Hristos și-arată necurmat. Dar omul care ispitește pe Dumnezeu, - e-un blestemat. [V6] Minunea este-adevărată și Dumnezeu o face, - dar se-nșeală-adesea cel ce crede /: că ea se-ntâmplă iar și iar. :/