Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Când zidul cetății iubirii va fi străpuns de ură, /: Isuse, prin harul sfințirii, să-mi dai frumusețea trăirii și pune-mă-n spărtură. :/ [V2] Prin mine cetatea frăției, atât de greu lovită /: s-o vindeci de-amarul slăbiei, să meargă spre cerul veciei, curată și unită. :/ [V3] În turnul preasfânt al vegherii să stau oricând de strajă, /: niciunul din fiii-nvierii să nu cadă pradă puterii străine, cu-a ei vrajă. :/ [V4] Ca Tine, Isuse, întruna să fiu pus în spărtură, /: de jur împrejur zidul, una, să-l apăr, oricât e furtuna, plinind a Ta Scriptură. :/